De ceva vreme toată lumea vorbeşte de criză. Că este, că nu este, că visăm, că ne-o dorim ca o explicaţie a tuturor problemelor noastre. Dar oare ăsta e adevărul? Într-adevăr ceva se întâmplă, nu este o simplă fabulaţie, însă zilele astea e pe buzele tututor mai ceva ca rujul.

Am ieşit 2 minute din casă pentru că rămăsesem în criză de suc (vedeţi, e deja un tic!) şi învârtindu-mă printre rafturi două doamne respectabile, demult ieşite la pensie, discutau în faţa standului de pâine. “E tare greu cu pensia asta mică. Nu îţi mai ajunge nici să trăieşti. Şi acuma cu criza asta parcă e şi mai rău!” N-am priceput exact cum o afectează pe băbuţă criza aşa că mi-am văzut de drum mai departe spre raionul de răcoritoare.

Ajuns acasă citesc via @piticu21 şi apoi pe blogul lui despre Shopix.ro care a dat faliment. Acum ceva vreme emag.ro se capitaliza pe seama unei tranzacții catalogate ca ”tranzacția anului în IT”. Este clar că ceva a zguduit și temelia magazinelor IT. Să o numim generic ”criză”.

Piticu’ continuă comentariul și sugreează:

Si daca va gandeati cumva ca vreti sa va deschideti un magazin online, asta va fi un motiv suficient incat sa va ganditi de doua ori inainte, dar si cum trebuie sa educati si sa convingeti eventualii clienti ca nu veti fugi cu banii.

Nu sunt în totalitate de acord cu Piticu’ din două motive:

• generalizăm colapsul (potențial!) al pieței IT la întreaga piață online. Greșit! Citeam în presa de zilele trecute că pe timp de criză primul lucru la care renunță românii sunt electronicele. Ultimul? Alcoolul. Deci mai avem o ultimă șansă.
• ridicăm neseriozitatea punctuală la rangul de premisă a afacerilor online. Atunci cum să creștem încrederea în comerțul online?

Criza financiară se reflectă în activitatea de zi cu zi în felurite feluri. Pentru unii ia forma lipsei de lichidităţi, pentru alţii scăderea salariului, pentru unii chiar faliment şi şomaj.

Pentru BNR (Banca Naţională a României) se traduce prin limitarea traficului. Şi nu ne referim la traficul de influenţă sau traficul banilor prin conturi, ci la traficul site-ului www.bnr.ro

Am citit în presa de azi despre faptul că experții străini consideră că Guvernul.ro stă pe marginea prăpastiei și are gânduri sinucigașe și tocmai și-a mai arogat dreptul de a bloca orice act normativ al Parlamentului, iar pe Dorobanți se vinde cafea de 100 de milioane de euro în timp ce grevele se țin lanț în capitală.

Să mai spună cineva că nu se întâmplă nimic în România!

Zilele trecute citeam un articol despre binefacerile miraculoase ale consumului moderat de bere, în Adevărul de seară. Și mi-am adus aminte: articole similare am tot văzut în utima vreme prin diverse cotidiene.

Logic a venit întrebarea: a (re)descoperit omenirea un panaceu care se fabrică încă din Egiptul Antic?

Și am căutat. Și am aflat. Și am pus cap la cap. Și a ieșit.

 Standard.ro publică un articol despre ”Piața berii, la prima scădere”. 

Curierul Național publică un alt articol: ”Producătorii de bere locali se roagă pentru o vară cu soare”

Concluzia articolelor (pentru leneși): pe fondul crizei, consumul de bere a scăzut, iar creșterea așteptată de producători este amenințată. În condițiile achizițiilor de unități de producție sau a creșterii capacității unor unități existente, producătorii sunt îngrijorați că acest lucru se va reflecta în venituri, profituri etc-uri.

Și au dat temă de gândire PR-ului. Și ideea a venit cum nu se poate mai bine: berea e un aliment bogat în vitamine și substanțe care fac din aceasta un panaceu. E bună pentru inimă, stomac, rinichi, creier, păr și cam orice organ în plus sau în minus pe care l-ați avea. Aparent e mai bună decât bicarbonatul de sodiu pe care l-a descoperit Flori!

Și așa, de câteva luni încoace prin tot felul de reviste, revistuțe, ziare și fițuici se promovează consumul de bere. Cu moderație, evident!

Avantaje publică un articol despre calitățile excepționale, pornind de la anul 1200 încoace.

Pe Yuppi.ro am găsit un articol mai vechi (2007) în care e proslăvită licoarea fabricată de vreo 6.000 de ani, povestindu-ne despre lucruri pe care nu le știam despre bere.

Pe softpedia.ro alt articol mai vechi (2005) aflăm că berea ar putea preveni apariția cancerului.

9pm.ro relatează într-un articol nedatat despre Produsele lactate și efectele lor asupra sănătății noastre, dar de fapt e vorba numai de bere. Probabil că ei au descoperit vaca de la care mulgi bere.

CopiiiCareFacDistractie.ro preiau un articol din Libertatea și povestesc despre descoperirile ”specialiștilor germani de la ziarul Bild”. Parcă copiii nu aveau voie alcool. Dar fie la ei!

Click.ro ne promovează consumul de bere ca pe un produs cosmetic, dar în același timp panaceu, și ne oferă 10 motive ca sa consumăm mai des această băutură.

Evenimentul Zilei (evz.ro) spuneau acum vreo saptămână că, băută cu moderație, berea nu face rău, iar românii sunt mari consumatori de bere.  True, true!

Și astea sunt câteva dintre articole. După cum am precizat: unele mai vechi, altele mai noi, altele nedatate. Dar mirosul meu îmi spune că e ceva concertat la mijloc.

Cu toate astea, românul va bea bere și cu și fără atâta campanie mai mult sau mai puțin discretă.

Hai, la mulți bani, române! Fac cinste cu o bere!

Stim cu totii ca suntem intr-o galeata mai mare decat Romania, dat fiind un context de criza economica globala. Si pentru asta cautam solutii in cele mai absconse unghiuri ale Universului. Care este solutia pe care o propune guvernul lui Boc cel Poc? Un impozit mai mare. Nu doar mai mare, ci chiar forfetar.

Ieri-azi a s-a scobit in fund careva din Ministerul de finante si a ajuns la o concluzie luminata: “Avem 617.500 firme in Romania. De ce sa nu le punem sa plateasca un impozit minim? Ca si salariul minim pe economie. Sa zicem vreo 1.625 de lei pe trimestru, minim. Nu stiu de ce, dar am visat cifra asta azi noapte si mi-a iesit dimineata si la horoscop.”

 Cei care aveti firme stiti cum sta treaba si ce inseamna aceasta suma de fapt. Pentru ceilalti, sa facem un mic calcul. Sunt 2 tipuri preponderente de firme in Romania: microintreprinderi (impozit 2% pe venit) si intreprinderi mici si mijlocii (impozit 16% din profit). Calcul simplu:

• microintreprindere: pentru a plati impozitul acesta, trimestrial trebuie realizata o cifra de afaceri de 81.250 lei. Asta inseamna ca lunar trebuie sa am vanzari minime de aproximativ 27.000 lei, respectiv 1.350 lei pe zi. Zi de zi, fara exceptie. Asta doar pentru a plati impozitul de 2%.
• intreprindere mica: pentru acest impozit trebuie generat un profit de 10.156 lei, care la o rata de profitabilitate de 0,3 (o cifra cu scop didactic!) inseamna vanzari de 101.562 lei trimestrial. Adica 1.693 lei pe zi. Fara exceptie.

Repet: asta doar pentru ca impozitul platit forfetar (cum se propune!) sa il echivaleze pe cel real care se plateste acum.

In conditiile in care foarte multe dintre persoanele impozabile (cum le defineste proiectul de ordonanta) genereaza acest venit doar anual sau in unele cazuri insumat pe 2-3 ani mi se pare aberant ce se doreste. 

Ah, sa nu uitam criza economica. Suntem in plina criza economica mondiala si veniturile au scazut. Deci nu e cazul sa mai subliniez ca cifrele calculate sus sunt in multe cazuri imposibil de atins.

Ah, sa nu pierdem din vedere ca acesta este doar impozitul pe venit/profit.  La acesta se adauga alte impozite: CAS, impozit pe salarii, impozit pe mersul pe jos, impozit pe aerul respirat.

Ah, si sa citez din proiectul de ordonanta: “[...]principalele caracteristici ale politicii bugetare in perioada urmatoare care vor fi subordonate obiectivelor de sustinere a cresterii economice si de reducere a inflatiei si atingerii unui deficit bugetar la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice[...]” . Cum, stimati telespectatori? Cum? Cum sustin cresterea economica daca introduc un impozit monstuos?

Se pare ca undeva sus in Minister si Guvern realismul e cam rarefiat. 

Si uite asa ajung la urmatoarele concluzii:

1. Nu am gresit cand am spus ca vreau sa plec din Romania. Acum imi intaresc aceasta hotarare cu fiecare zi ce trece si o acopar cu fiecare hartie publicata in Monitorul Oficial.
2. Imi mut firma in Cipru, Belize, San Marino sau orice alt paradis fiscal al carui nume imi place cum imi rezoneaza.
3. Emigrez in Congo.

As mai continua, dar imi pare rau, dar nu mai am cuvinte.