Azi am ajuns intr-un final dramatic sa mananc la “La rascruce“, cantina pentru care am facut un site saptamana trecuta. 

Cum nu aveam asteptari mari, am purces cu incredere ca nu o sa mor.

 Am intrat, curat, linistit, miros de mancare proaspat pregatita. Aveam deja in cap de aseara ce vreau sa mananc, dar din politete am lasat-o pe fata din spatele tejghelei sa astepte :).

 Am cerut un escalop cu ciuperci si mamaliguta si salata asortata de muraturi.

Am trantit si o amandina si o coca-cola (trebuia sa fie si ceva nociv!) si am purces spre masa.

 Escalopul s-a topit in gura, innodat de mamliga un pic cam nesarata. Noroc ca sarea de la masa nu se taxeaza.

Castraveciorii m-au uns pur si simplu pe suflet. Nu acelasi lucru il pot spune si despre gogosari care erau un pic acri.

 Amandina m-a indulcit pana la lacrimi, noroc ca exista coca-cola sa o sting.

 Cum aici nu se fumeaza, va trebui sa ma abtin pana ies. Nu e rau. Pana la urma e normal sa nu scuipi unde lingi.

Atmosfera e interesanta. E un pic mai sus decat o cantina studenteasca, dar nu are nici pretentii de restaurant. E in stilul clasic ‘la impinge tava’, dar mancarea-i buna. Si ieftina.

 Asa ca, daca sunteti in zona Unirea sau Universitate, gasiti “La rascruce” pe str. Mavrogheni. E deschis pana in jurul orei 16:00, deci recomandat este atunci cand vreti sa serviti masa de pranz in oras si nu vreti sa asteptati 25 de minute sa vina chelnerul sa ia comanda.