Îmi este din ce în ce mai evident că suntem sclavii unei societăți informaționale și orice am face nu putem evada din ea.
Suntem zi de zi conectați la Internet, indiferent că avem sau nu nevoie de el. Chiar dacă nici măcar nu ne atingem de calculator, însăși ideea că nu este conectat la Internet, ne face să tremurăm într-o stare de sevraj.
Avem două-trei sau uneori chiar patru telefoane pe care le purtăm în permanență după noi și dacă simțim că avem ceva de spus, scriem imediat trei cuvinte pe Facebook.
Suntem peștișori captivi într-un râu care curge din ce în ce mai repede într-o vale abruptă. Dar, ironic, avem senzația de libertate.
Am văzut în multe locuri nostalgici care, într-o falsă nostalgie, scriu sau copiază după alții texte de tipul ”noi jucam leapșa în fața blocului, nu Wii într-o sufragerie; ne strigam la geam, nu ne dădeam bip”. Este falsă această concepție: copii de la mine de la bloc încă se strigă la geam (uneori până mă duc la exasperare și mă fac să mă gandesc că aș prefera să își dea bipuri!), încă se joacă leapșa și când fac câteo boacănă strigă la vecina: ”Tanti mama lu” Teo!”
Vedem doar ceea ce ne place să vedem. Societatea evoluează și e normal să o facă. Dar nu putem avea pretenția ca toți copiii să crească la fel. Nu putem avea pretenția ca toți să gândim la fel. Ar fi bine să rămânem ancorați în realitate și să nu generalizăm faptul că toată această generație Z este compromisă din cauza evoluției tehnologice.
Unde e problema de fapt? În capul nostru, al celor din generația Y care ne îmbătăm într-o falsă epatare că ce a fost era mai bine. Nu, nu era mai bine, nici acum nu e bine, e doar o evoluție firească a unei societăți în ansamblul ei.
De unde am pornit tot acest gând otrăvit de azi? De la un fapt simplu: m-am trezit, m-am uitat pe Facebook și am văzut cum comunică prietenii mei: prin Status Update și comentarii.
Era o vreme când a avea un blog era un titlu de mândrie și i-am încurajat pe toți cei din jurul meu să își facă unul. Să fie personali, să scrie, să se exprime despre ceea ce fac, trăiesc sau își doresc. Acum ni se pare mai simplu să ”rămânem pe Facebook”.
Nu e normal să ne definim printr-un status de câteva cuvinte. Încă am încredere că suntem mai buni de atât.
Blogoreli similare:
- Dezavantajele tehnologiei moderne Ne place sa traim in lumea moderna si multe lucruri le luam “de bune”: painea se face singura, mancarea vine acasa in mai putin de o ora, comunicarea este globala...
Nici nu vreau sa ma definesc aici, asa… Nici macar prin intermediul unui blog nu vreau sa o fac. Si nu e vorba ca e mai simplu sa ramai pe facebook…
[Raspunde acestui comentariu]
Robert-Cristian Reply:
June 24th, 2010 at 3:32 pm
oare?
[Raspunde acestui comentariu]
Oare ce? Ca nu aici vreau sa ma definesc sau ca ar fi mai simplu pe facebook? Da-mi un motiv (pe care sa il inteleg si sa cred in el) pentru care sa ma exprim personal pe blog, fie si ca nu am nimic de spus care sa intereseze pe cineva, si o voi face.
[Raspunde acestui comentariu]
Robert-Cristian Reply:
June 24th, 2010 at 4:50 pm
Nu este rolul meu sa iti creez o paradigma. Pentru asta exista Kant, Biblia si neo-nazismul.
Ceea ce am incercat sa spun [si ma refeream strict la niste generalitati] este doar ca sistemul de valori este atat de dat peste cap, incat credem cu tarie ca pentru a creea este suficient sa aruncam un status pe facebook.
Imi cer scuze daca prin remarca si link-ul din postarea aceasta ti-am creat impresia ca tu ai fi fost cauza pentru care am scris. Daca te incalzeste cu ceva, pot spune ca a fost Hazardul care a facut sa iei acea decizie in momentul in care eu deja lucram la aceasta postare.
E ok. Mergem mai departe
[Raspunde acestui comentariu]
Si de ce ar fi comentariile pe Facebook creatie ?
Ce legatura are sa imparti mici idei cu prietenii tai, sa-ti postezi micile descoperiri si evenimentele punctuale cu creatia?
Nu toata lumea are nevoie de “Blog” pentru a exista. Sunt fiecare unelte ale timpului lor, cum a fost IRC-ul, email-ul, Instant Messging-ul, facebook-ul … etc
Facebook-ul este o combinatie a variantelor de comunicare on-line, unde informatiile sunt mai bine sortate si mai putin intruzive. Imagineaza-ti 40 dintre cunostintele tale mai aproapiate sa te sune in fiecare zi sa-ti dea intalnire ca sa te tina la curent cu “toate cele”?
Si pana la urma esti impotriva cui ? A vremii curente ? A Facebook-ului ? A prietenilor ?
Sau doar iti sustii conceptul de “daca blog-uiesc exist”?
Personal eu sunt de parere ca nu toata lumea simte nevoie filozofarii, iar viata personala este cum sa spun … “personala”. Nu trebuie sa elaboram tot timpul tot ce facem.
[Raspunde acestui comentariu]
Robert-Cristian Reply:
June 26th, 2010 at 10:57 am
Intr-adevar, Radu, nu pot avea pretentia ca ce se intampla pe Facebook este creatie. Nu e cazul nici sa duci la extrem modelul comunicarii in masa ["imagineaza-ti sa te sune..."]. Sunt lucruri total diferite.
Fiecare instrument de comunicare are rolul lui, insa in momentul in care abandonezi unul in favoarea altuia (care face cu totul altceva), mi se pare ca nu vorbim de o evolutie in comunicare. Ci doar confuzie.
Nu cred ca ai abordat bine problema in momentul in care ai spus ca “sunt fiecare unelte ale timpului lor” … niciuna dintre ele nu a disparut din cauza alteia (emailul este inca unul dintre instrumentele cele mai folosite pe Internet).
Crezi ca poti compara o polemica pe un blog cu una pe Facebook? Nivelul discutiei este cu totul altul.
P.S. “Blog, ergo cogito” si nu “blog, ergo sum” … scrie si in motto-ul blogului
[Raspunde acestui comentariu]