Iar am avut de-a face cu băncile. Dintr-un masochism cumplit, m-am gândit că e mai bine să îmi pun toate ouălele într-un singur coș.
Operațiunea de ”consolidare a conturilor” mi s-a părut una destul de simplă, atunci când am pus-o pe hârtie: închid conturile din Raiffeissen și Piraeus și deschid în ING unde e deja contul firmei. Ușor de zis, laborios de pus în practică.
Știm deja foarte bine că în România un ac îl poți ridica de jos în felurite moduri. Depinde la ce colț de stradă ești.
Așa că am purces către Agenția Liviu Rebreanu unde aveam deschis contul de card Raiffeissen. Aici predau cardul, completez cereri, semnez, mai completez, mai semnez. La final mă aleg cu un colț de card, chipurile dovadă că l-am predat. Oare nu puteam să îl tai singur? Aparent aventura nu s-a încheiat: trebuie să revin peste 10 zile să închid contul. Oare nu puteam să fac totul dintr-o singură mutare?
Mergem mai departe. Contul de economii nu vrea operatoarea să îl închidă pentru că e deschis la altă agenție. Așa că mă deplasez până în Iancului, tot la Raiffeissen, unde aștept vreo 25 de minute să dau alte semnături, mult mai multe hârtii și comisioane suplimentare și stupoare: conturile puteam să le închid de oriunde și nu trebuie să aștept 10 zile ci doar 5. Aparent Raiffeissen este o instituție în care fiecare își face propriile reguli.
Ies din Raiffeissen, cu gândul clar de a nu mă mai complica și cu ING. Era deja prea mult pentru o zi. Dar, pentru două informații, intru în ING Office Iancului. După 3 minute, relația mea cu banca era mutată de la ING Office Chibrit (unde e contul firmei) la Iancului, contul era creat și deja eram client al ING. Impresionant!
Două forme diferite de disperare: una de a păstra clientul printr-o minciună abil plasată și neverificabilă, iar alta de a câștiga clientul cât mai repede.
Poate as fi trecut peste episod rapid, dacă nu apărea bomba zilei:
Puiu Condrat, un maramureşean din Sighetu Marmaţiei a fost somat prin SMS de către banca unde avea un card de credit să achite o restanţă de… 0,01 RON, adică un ban.
Iată adevărata formă a disperării. UN BAN! Știu că banca nu trebuie să piardă sub nicio formă, dar poate să dea faliment și clienții să își piardă banii.
Dar hai să facem un calcul aproximativ, să vedem cât a cheltuit banca pentru a recupera de la un amărât UN BAN:
- SMS de notificare: 3 eurocenți ~= 15 bani (TVA inclus)
- Formulare de plată: 3 eurocenți ~= 15 bani (TVA inclus)
- Timpul operatorilor (unul telefonic, cel puțin 2 la ghișeu): approx. o oră însumat ~= 33 lei
- Alte cheltuieli ocazionate de timpul pierdut: ~= 10 lei
În total, banca a cheltuit 43,30 lei pentru recuperarea unei datorii de 0, 01 lei. Rezultatul operațiunii: -43,29 lei și o jumătate de zi pierdută aiurea pe drumuri.
Acum încep să înțeleg sistemul bancar. Începe să mă tenteze tot mai tare salteaua!
Hai, România!
ING sunt mult mai ok! Am avut un card de Unicredit Tiriac si a doua zi dupa salariu, cand am vrut sa retrag ultimul milion, mi l-a inghitit bancomatul pe motiv ca expirase cu o zi inainte. Did I know?! Nuuuu… pentru ca nu am fost anuntat, cum se intampla la BRD sau chiar si la ING. Cu ING ma inteleg mult mai bine… adica imi platesc toate facturile direct din banca si primesc si dobanda pentru fiecare leu… Cum sunt si student, nu am nici comision… Partea buna este ca au si destul de multe filiale…
[Raspunde acestui comentariu]
Si eu am fost somat de ING sa achit o datorie de 0,05 lei pt un card de care uitasem – isi oprisera taxele de administrare si astfel contul a ajuns pe -, nu era card de credit.
In plus, am remarcat ca ING au ‘varat’ niste comisioane in plus (ex: card cont`rol) pe sub masa. Prin urmare raman la concluzia mea: ‘toate bancile sunt la fel: risc 0, profit imens’
[Raspunde acestui comentariu]
Reiffeisen si ING sunt printre bancile decente spre bune din Romania.
Stiu! ai avut o experienta frustranta cu Reiffeisen. Eu am avut experiente frustrante cu ING ;). Nimeni nu e perfect.
Ce zici de colegi de birou care se duceau la sediul ING unde aveam toti deschise cardurile de salarii, si intrebau de soldurile a jumate din colegii de birou ? Fara buletin, fara date de autentificare, fara nimic.
Ce zici de cerere de inchidere de card depusa la ING, iar cardul ne-inchis pentru mai mult de jumate de an? Iar inchiderea cardului facuta dupa multe telefoane si vizite la sediu si scandal.
Exact ce ziceai mai sus: Disperarea de a nu pierde un client vs. disperarea de a castiga un client nou.
Aceeasi poveste peste tot, fara exceptie.
E adevarat, acum jumate de an, am inchis instant un card la ING, pe formular completind la motivul inchiderii contului “mutarea resedintei in afara tarii”
Orice ai zice, ori ce ai face, despre orice banca ai vorbi, sistemul bancar (si mai ales ala romanesc) este frustrant pentru client.
[Raspunde acestui comentariu]
ce pot spune, atat timp nu stii ce inseamna o procedura, o norma, un altgoritm este evident sa devii frustrat cand o banca te suna pentru un minus de 0.01 ron, insa cand ai semnat niste termeni si conditii, ai citit pana la capat ?
joybook joybook: sunt anumite conditii generale de afaceri care iti explica atat de clar sistemul bancar incat daca toti ar citi pana la capat si ar incerca sa inteleaga, nimeni nu ar mai spune ca banciile sunt disperate pentru a pastra sau pentru a acapara un client
joybook joybook: scuze, dar m-am simtit revoltator de dezamagit ca daca roamnul nu intelege un sistem afirma ca acesta este prost conceput, exact ca zicala : vulpea cand nu ajunge la struguri spune ca sunt acri !
[Raspunde acestui comentariu]