“Nu am nimic cu țiganii.” Cred că e fraza pe care am auzit-o cel mai des. Cu toate astea, discriminarea lor este încă la mare preț printre români. Aș fi ipocrit să zic că nu am fost ipocrit la rândul meu afirmând că nu am nimic cu ei, dar de fapt nu îi înghițeam.
Dar am crescut, am înțeles că toleranța nu e un cuvânt pe care să îl pot folosi în ceea ce îi privește. Cuvântul în sine include noțiunea de milă. Și asta mi se pare mai degradant decât un apelativ.
Acum pot să afirm cu tărie că nu am nimic cu ei. Infractorii nu sunt neapărat țigani și ziaristele nu sunt neapărat țigănci împuțite.
Însă problema e alta azi: nu mai vor să se intituleze nici țigani, nici romi, nici rromi… ci indiromi.
De ce? “pentru a nu mai afecta imaginea României, din cauza infracţiunilor comise de unii rromi“, declară reprezentanții etniei. [Realitatea.net, 27.Iunie.2009, Rromii vor să își schimbe titulatura...]
Pe de altă parte, alții (din aceeași etnie) declară că e corectă folosirea termenului de rrom (scris cu doi R) și aduc în acest sens argumente științifice. [Cotidianul, 10.Noiembrie.2007, De ce rrom și nu țigan]
Nu știu unde e adevărul însă în niciun caz nu o să mă duc la băbuța indiromă să îmi ghicească în cafea și nici nu o să vreau să văd la televizor ”Inimă de rrom”. Mi se pare mai injositor decât termenul de țigan.
Când spun rrom mă gândesc la etnie și la o atitudine politically correct. Când spun țigan mă gândesc la
Inima de tiganca / Te cheama si te vrea / Sa fim alaturea / Inima de tiganca
Voi?
P.S. Fotografia este preluată de pe blogul lui Răzvan Voiculescu. Vezi toate fotografiile de la Porumbacu de Sus.
Blogoreli similare:
- Curatenia de primavara Zi de primvara in sectorul 2 al Bucurestiului. De la etajul 8 privind pe Calea Mosilor imi atrage atentia o priveliste destul de tulburatoare. Se spala troturarele. N-ar fi nimic...




Eu imi amintesc sa-mi verific buzunarul sa vad daca mai am telefonul….
[Raspunde acestui comentariu]