Suntem cu toţii bucuroşi când aflăm cum mica noastră capitală intră în rândul lumii şi se crează zone numite cu mândrie “zone rezidenţiale”, “centre comerciale”, “ansambluri de birouri” cu nume care de care mai pompoase şi pe care nimeni nu le va ţine minte vreodată, însă dau bine la marketing.

Problema se pune însă în momentul în care te apuci să dezvolţi fără să ai o infrastructură pe care să te poţi baza. E cazul zonelor de birouri care urmează să fie date în folosinţă în zona Pipera-Tunari şi Băneasa. Totul este perfect, arată ca în cele mai frumoase vise ale românilor, însă aspectul primordial lipseşte: accesul.

Evenimentul zilei povesteşte despre cum va fi să lucrezi pentru o companie care îşi va avea sediul în aceste zone în articolul Strâmtoarea Pipera. Sumarizând ceea ce se spune în articol ar ieşi un tablou de coşmar: 4000 de maşini zilnic vor trebui să străbată câteva intrări în zonă, pentru că mai multe nu sunt. Apocalipsul este aproape: ceea ce vedem azi în zona Academiei Militare, la intrarea spre cartierul Drumul Taberei. Seară de seară soferi exasperaţi, nervi întinşi la maxim şi peste toate un adevărat dicţionar de înjurături. Doar că spre Pipera o vom vedea dimineaţa.

Municipalitatea va trebui să rezolve într-un fel problema, însă soluţiile sunt destul de limitate: transportul de suprafaţă nu va avea efectul scontat, iar cel în subteran e cam imposibil de realizat într-un timp atât de scurt. Practic clădirile şi proiectele apar peste noapte ca ciupercile: cum se mai descoperă un teren viran, cum se găseşte un investitor doritor să îi dea o destinaţie care să îi aducă milioane.

Până atunci rămânem să ne uimim la modul în care se dezvoltă haotic această parte de ţară numită Bucureşti şi admirăm cu mândrie obiceiul românului de a-şi cumpăra întâi potcoavele şi apoi calul. C’aşa e la noi, la români… să avem cu pardon!