În iluzia mea că doar în ziare sunt “marile adevăruri despre români aşa cum sunt ei”, am omis să mai mai uit şi prin curtea celor care au un loc de muncă din construcţia de bombonele de marketing.

Mai deunăzi, operatorul de telefonie mobilă Cosmote anunţa cu surle şi trâmbiţe depăşirea pragului de un milion de clienţi. Am citit de curiozitate comunicatul de presă dat: înduioşător până la lacrimi.

Au decis oamenii de marketing de la Cosmote că o idee briliantă este să îi acorde clientului cu numărul 1.000.000 tot cam atâtea minute naţionale gratuite pe an … să le vorbească după cum îi pofteşte pipoţica. Numai că am impresia că au omis un aspect destul de important oamenii de la Cosmote: artimetica. Un an nu are decât 525.600 minute, deci puţin peste jumătate din câte minute i-au alocat norocosului.

Oricât de tare te-ai chinui, tot nu reuşeşti să ajungi la cifra respectivă.

Un calcul simplu: 8 ore în medie le dormi. Asta înseamnă anual 175.200 minute.

Apoi mai sunt câteva minute zilnic pentru duş, toaletă şi alte treburi “domestice”… însumăm vreo oră zilnic. Deci alte 21.900 minute.

Dacă în restul timpului stai numai cu telefonul înfipt în ureche ies cam 328.500 minute, deci mai puţin de o treime din cât s-a alocat.

Oricum ai lua-o tot nu iese. E cel mai tare plan tarifar din câte a existat vreodată! Nu poţi să îl depăşeşti nici dacă îţi doreşti cu cea mai mare ardoare.

Şi atunci stai şi te întrebi: nu era mai simplu să îi spună omului că poate să vorbească oricât, oriunde, oricând? Aparent nu. Psihologic, dacă dai o cifră setezi o limită. Dacă spui nelimitat… dai impresia că îl laşi de capul lui. Truc de marketing. Simplu şi eficient. Dar inutil în context.

Pentru că românii au imaginaţie. Bolnavă uneori. La mulţi ani, Române! Integrare uşoară că ai 1.000.000 de minute pe an să o faci!

Te întrebi ce se întâmplă cu România în prag de intrare un UE?

Răspunsul îl obţii imediat dacă citeşti presa: lumea îşi vede de treburile cotidiene pe mai departe, la fel ca atunci când aderarea era doar o idee în mintea unui politician.

Şi asta se întâmplă şi la Revelionul organizat de primarul Marean Vanghelie, botezat ironic de unii “Vanghelion”. O săptămână întreagă de aşteptări, cozi ca pe vremea Împuşcatului, nervi şi scandaluri. Şi pentru ce? Pentru un loc la masă.

Ca în fiecare an, se organizează petreceri peste petreceri cu ocazia trecerii în noul an. Primarul Marean deja a creat un “brand” (eu zic să trecem peste faptul că nu prea ştie exact cu ce se mănâncă termenul!).

Îmbulzeală “ca la carne”, oameni bătrâni pentru care altă soluţie nu exista. Şi iar nervi şi degeraturi… pentru o noapte de stat sub cupola Romexpo. Detalii în Libertatea: Bătaie pe Revelion.

Merită?

Îi las pe alţii să decidă. Eu m-am decis să mă culc pe o ureche şi să mă trezesc în UE!

La mulţi ani, Române! Ţine-o tot aşa!

Suntem cu toţii bucuroşi când aflăm cum mica noastră capitală intră în rândul lumii şi se crează zone numite cu mândrie “zone rezidenţiale”, “centre comerciale”, “ansambluri de birouri” cu nume care de care mai pompoase şi pe care nimeni nu le va ţine minte vreodată, însă dau bine la marketing.

Problema se pune însă în momentul în care te apuci să dezvolţi fără să ai o infrastructură pe care să te poţi baza. E cazul zonelor de birouri care urmează să fie date în folosinţă în zona Pipera-Tunari şi Băneasa. Totul este perfect, arată ca în cele mai frumoase vise ale românilor, însă aspectul primordial lipseşte: accesul.

Evenimentul zilei povesteşte despre cum va fi să lucrezi pentru o companie care îşi va avea sediul în aceste zone în articolul Strâmtoarea Pipera. Sumarizând ceea ce se spune în articol ar ieşi un tablou de coşmar: 4000 de maşini zilnic vor trebui să străbată câteva intrări în zonă, pentru că mai multe nu sunt. Apocalipsul este aproape: ceea ce vedem azi în zona Academiei Militare, la intrarea spre cartierul Drumul Taberei. Seară de seară soferi exasperaţi, nervi întinşi la maxim şi peste toate un adevărat dicţionar de înjurături. Doar că spre Pipera o vom vedea dimineaţa.

Municipalitatea va trebui să rezolve într-un fel problema, însă soluţiile sunt destul de limitate: transportul de suprafaţă nu va avea efectul scontat, iar cel în subteran e cam imposibil de realizat într-un timp atât de scurt. Practic clădirile şi proiectele apar peste noapte ca ciupercile: cum se mai descoperă un teren viran, cum se găseşte un investitor doritor să îi dea o destinaţie care să îi aducă milioane.

Până atunci rămânem să ne uimim la modul în care se dezvoltă haotic această parte de ţară numită Bucureşti şi admirăm cu mândrie obiceiul românului de a-şi cumpăra întâi potcoavele şi apoi calul. C’aşa e la noi, la români… să avem cu pardon!

Am citit deunăzi despre ce se mai întâmplă prin lume. Adică în lumea asta noastră mică, numită România. Pentru că suntem o lume cu totul aparte, deosebită de toate celelalte, aparent cu pretenţii de normalitate.

Citesc în presa noastră de toate zilele despre un fapt aparent banal: un discurs al preşedintelui PSD, Mircea Geoană. Trecând peste limba de lemn şi platitudinea oricărui discurs politic, articolul ne expune ca fapt demn de luat în seamă efectele secundare ale acestui discurs:

Primarul Galaţiului a aţipit în timp ce Geoană îl lăuda (ziarul Gândul, 25.Noiembrie.2006)

Păi bine, dom’ Primar… aşa e frumos? Toată lumea se umflă în penele de cocoş când cineva îi laudă, iar mătăluţă îţi adoarme cocoşu’ când îţi cântă însuşi păpuşarul-marionetă al Partidului? Ruşinică…. Ruşinicăăă….

Acum dat fiind că faptul e consumat şi efectele au fost reale şi au rămas imprimate în paginile ziarelor, nu ne rămâne decât să aşteptăm primul volum de poveşti de adormit copii sub semnătura ilustrului discursist Mircea Geoană.

Până atunci, staţi cu ochii larg deschişi şi atenţi la lumea noastră. Senzaţionalul îl veţi descoperi la tot pasul.

Fidel politicii Bisericii cum că femeia este cauza şi premisa păcatului, un preot vâlcean s-a decis să dea şi canoane pecuniare fetelor care atunci când i se înfăţişează cu vălul alb… nu mai sunt fete.

Taxa pe preacurvie din Evenimentul zilei ne dă informaţii despre aceasta: dacă doamna (că doar nu se mai poartă domnişoarele peste 12 ani!) vine în faţa popii cu burta la gură, atunci ii pune taxa mai mare decât dacă a folosit metoda de contracepţie, iar dacă a făcut şi marea greşeală să aştepte cele 9 luni regulamentare, atunci taxa e si mai mare. Eu stau şi mă întreb ce se întâmplă dacă preacurveşti repetat şi tot aştepti să iasă natural… dacă vii cu gradiniţa după tine, probabil că ieşi din tabelele de taxe ale preotului şi îi încurci calculele. Dar dacă ies gemeni? Se multiplică corespunzător taxa sau se aplică principiul “unul ca toţi şi toţi ca unul”?

Trăiască România comunitară, unde aplicăm încă amenzi pentru trotuare nespălate, câini comunitari şi aer respirat!